Acest text l-am scris cu un an în urmă, după conferinţa bisericii Neemia. Este un remember! Anul acesta ne vedem la Filocalia, Vineri, 26 octombrie 2007, ora 17,00.
Branhiile îmi erau pline deja de fumul săptămânii, aşa că încă o conferinţă a pescarilor era sufocantă. Aceasta pentru că în general la o astfel de conferinţă te aştepţi să auzi experţi în ihtiologie, detalii tehnice despre montură, carmac, lansete sau tot felul de poveşti pescăreşti. Totuşi, fiind sătul de hamsiile sărate servite la „Sărbătorile Iaşului” m-am decis sa îmi iau lotca şi să vâslesc amonte spre ambarcaţiunea Neemia.
Aici, năvodul sta atârnat de tavan, iar în el multe comori, suflete. M-am debarasat imediat de solzii plictisului şi am început să plutesc. Au fost dezbătute două teme centrale „Ce peşti am conservat anul trecut” şi „Tehnici de pescuit pentru sezonul următor”. Mi-au atras atenţia în mod special vorbitorii, deoarece aceştia făceau parte dintr-o specie aparte, erau peşti din întunecimile mării metamorfozaţi în pescari ai luminii.
Totuşi, ca să trec repede prin papura detaliilor, doresc să prezint cu iuţeala harponului ABC-ul pescarului pe care mi l-am însuşit în cele două zile.
În primul rând, metodele folosite anul trecut, halăul şi japca, nu au prea dat roade deoarece se aplică în general bancurilor de peşti: conferinţe, campionate, tabere etc. De aceea, dacă vrei să pescuieşti în iazul lumii este indicat să ai un vad.
Ce este vadul? Este zona unui lac care a fost nadită şi unde peştii vin să se hrănească. Deseori spunem că am obţinut capturi frumoase pentru că am avut vad bun. Vadul presupune rugăciunea periodică înainte de desfăşurarea partidei de pescuit. În al doilea rând, am remarcat faptul că nu există nici o prohibiţie în ceea ce priveşte perioada sau regiunea în care vrei să îţi arunci lanseta, deoarece balizele sunt doar la marginile pământului.
Mai mult decât atât, Proprietarul Heleşteului îţi poate scoate în orice moment la suprafaţă vreo cegă sau vreun biban, iar tu s-ar putea nici să nu îţi dai seama că eşti la pescuit.
În al treilea rând, au fost avertizaţi branconierii: cei care mănâncă acasă şi dorm în vecini – lucru destul de trist, deoarece Neemia oferă mai întotdeauna caviar duhovnicesc. În cele din urmă, am fost provocaţi şi încurajaţi pentru sezonul următor la două lucruri foarte concrete: să auto-sponsorizăm uneltele de pescuit şi să folosim în principal tactica fotbalistică de a face marcaj peşte la peşte.
Acum, mă aflu în plin sezon, iar lângă mine văd peste 200 de ansambluri de vărgi cu inele, mulinete şi linii care sunt ancorate la malul iazului Iaşului. Mă simt bine în pielea pescarului neemist şi aştept să aud glasul lui Cristos pentru a şti unde să îndrept lanseta.
