h1

Veşniciologia sau cine sunt

11 Octombrie 2007

De o bună bucată de vreme sufăr de veşniciologie. Veşnicia nu s-a născut la sat cum spunea Blaga, nici n-a murit la oraş cum citeam pe undeva. Veşnicia s-a născut în mine. Nu pot menţiona cu precizie când, însă ştiu că am fost infestat cu virusul ei.  După o lungă perioadă de incubaţie au apărut primele simpto(a)me, indicii a unei stări anormale, individuale şi sociale. Toate aceste tulburări funcţionale le-am resimţit acut în adolescenţă când, fără să conştientizez, veşnicia a erupt în întreaga mea fiinţă. Şi viaţa veşnică este aceasta: „Să Te cunoască…”

Fiul lui Dumitru şi al Domnicăi, parinţi buni şi muncitori, credincioşi şi sensibili. Mama a lucrat la fabrica de lapte, iar tata face cei mai eleganţi pantofi din lume.

Frate cu Onisim. Fratele mare al fiului risipitor. E mic, dar mare. Îl iubesc nespus şi mi-e dor de el. Îi doresc să se reviruseze de urgenţă. Viaţa-i scurtă, moartea-i sigură…

Bunici cu vervă, interesanţi, condimentaţi variat în istoriile lor.

De 6 ani încoace sunt roşu până în vârful urechilor. Mă bâlbii şşiii în srics cnâd mă gândesc la ea. Este cea care a publicat în monitorul meu oficial una din poruncile lui Pavel, până atunci inactive pentru mine. „Tot aşa…” cu aşa. Rebeca este soţia mea.

Şcoala… Cei care studiază cu mine cred că au continuat enunţul de mai sus, dar nu era locul acolo. Abia aici se potriveşte: viaţa-i scurtă, moartea-i sigură şi şcoala… nu-i obligatorie! Şcoala este locul unde am învăţat, învăţ şi voi învăţa. Am terminat Facultatea de Litere a Universităţii Oradea, specializarea Teologie Baptistă-Engleză în anul 2000. Tot atunci am emigrat înspre Est pentru a preda la Colegiul Richard Wurmbrand – Iaşi. Aici învaţă cei 360 de copii ai mei.

Le sunt recunoscător, mă au şi sunt al lor: Rebeca (cel mai bun dintre toţi), Mişu, Nin (actualul Nick), Adi, Adi, Paşca, Albu, David. Ei sunt barometrul meu. Lor le este permis orice. De aceea eu le spun prieteni. Cu unii am fost coleg de salon. Ne îmbolnăviserăm de veşniciologie cam în aceeaşi perioadă.

Din nefericire, CV-ul meu tocmai a rămas în pană. Când ajung la prima vulcanizare, voi reveni.

7 comentarii

  1. Trebuia sa ne pui si tu in ordine alfabetica (sic). asa stim de fapt care e locul nostru pe scara valorica. nu-i frumos ca unii s-ar putea sa se supere.

    un masurator de presiune.


  2. Gauge-ul tau indica altceva. nu exista scara valorica. Cel mai bun e unul singur. restul supape.:))


  3. Am auzit ca trece cu soc de vitamina C.


  4. Multumim de recomandare, dadatroll!


  5. Cristi🙂 salut.Ne-am cunoscut la o Conferinta ACSI acum cativa ani.

    Dar tot nu ne-ai raspuns la intrebarae cine esti.Ne-ai zis al cui esti, ce esti sum esti dar inca nu cine esti.


  6. din curiozitate, ce te-a motivat sa-ti faci blog? ai zis cine te-a inspirat, dar cu ce scop?


  7. despre scop? dupa ce imi repar pana …:)



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: