Archive for Noiembrie 2007

h1

Despre Colegiul Wurmbrand în Evenimentul Zilei

30 Noiembrie 2007

evz.jpg

Am apărut din nou în ziare, de data asta de bine. 🙂 Dacă doriţi să ştiţi când am apărut de rău, să îmi spuneţi că vă povestesc… 

Cei mai multi elevi intra intr-o librarie o data pe luna, uneori din intamplare. Atunci cand ajung sa-si cumpere o carte, o fac pentru ca o considera interesanta, si nu ca ar corespunde cerintei profesorilor. Nici bibliotecile nu sunt mai frecventate: 42% dintre cei de la liceele teoretice intra o data pe luna, la fel – 27% dintre cei de la liceele vocationale si 20% dintre cei de la gimnaziile vocationale.

Acestea sunt cateva dintre concluziile unui studiu din cadrul proiectului Socrates Adore – „Instruirea cititorilor adolescenti, care intampina probleme in domeniul lecturii: Un studiu comparativ al bunelor practici din tarile europene”, realizat de trei profesori ai Colegiului iesean „Richard Wurmbrand” (Fundatia Filocalia) – Raluca Stefania Pelin, Brandusa Silvia Chelariu si Cristian Ovidiu Lucaci.

Ei au intocmit un chestionar, aplicat unui numar de 400 de elevi ieseni, din opt licee reprezentative. La una dintre cerinte, de a numi o carte care le-a format adolescenta si de a scrie cateva randuri despre modul in care s-a intamplat asta, autorii au consemnat raspunsuri puerile, lipsite de consistenta. Cei de la liceele industriale si vocationale au numit carti din bibliografia obligatorie, gresind de multe ori numele autorului.

 Vezi continuarea aici http://www.evz.ro/article.php?artid=332630

h1

Bro’ Google s-a schimbat la faţă

29 Noiembrie 2007

blackle1.jpg

Abia azi am aflat de la o fetiţă de clasa a IV-a că fratele google s-a schimbat la faţă. Există versiunea hip-hop-Harlem a motorului alb de căutare.

Există şi la noi la colegiu un proiect care se cheamă Eco-şcoala. Oamenii adună hârtii şi pet-uri pe care le reciclează. Cu banii stânşi, nu foarte mulţi, se sponsorizează alte proiecte.

Cum să salvezi energie? Sper că fratele negru al lui WASP (white anglo-saxon protestant) google face treaba pe care pretinde că o face şi nu este încă o balivernă anti-americană, de genul Al Gore-itmului pentru mediul înconjurător.

Cu siguranţă că nu o să mă doară tastatura să scriu blackle în loc de google. Se estimează că, dacă google ar avea un ecran negru, ţinând cont de numărul mare de pagini vizitate, conform calculelor, s-ar economisi cam 750 mega watts/oră pe an.

Ca răspuns google a creat o versiune de culoare a motorului de căutare, cu aceleaşi funcţii ca versiunea albă, având ca beneficii şi consumuri mai mici de energie.

Aşa că, aveţi grijă de fratele mai mic al lui google, chiar dacă este de culoare. Am intrat în UE, nu-i aşa?

h1

Întrebări la pocăinţa scandaloasă

28 Noiembrie 2007

Ca urmare a postului domnului Danuţ Mănăstireanu, aş dori să formulez câteva întrebări celor care au semnat scrisoarea adresată comunităţii musulmane.

Ce înseamnă creştin în afirmaţia „mulţi creştini s-au făcut vinovaţi de păcat împotriva musulmanilor”?

Cine este All-merciful One de la care îşi cer iertare? Dumnezeu sau Allah? Cu siguranţă creştinii au Unul în minte şi musulmanii Altul.

Vrem pace cu musulmanii? Cu ce preţ? Mai mult, vrem pace între religii ca să obţinem pace mondială?

Din dragostea creştinilor pentru Dumnezeu izvorăsc acţiuni similare cu cele care decurg din dragostea musulmanilor pentru Dumnezeu?

Ce fel de dragoste pot să manifeste musulmanii pentru aproapele lor dacă ea nu vine de la Dumnezeu?

Dincolo de întrebările legate de text, mă întreb dacă eu ar trebui să îi iert pe musulmani pentru ce au făcut ei creştinilor. Pot eu să iert dacă nu există cerere de iertare?

Iertarea vicarială, este ea regăsită în Sfintele Scripturi?

Poate cineva să ceară iertare în numele meu?

Pe cine reprezintă cei care au semnat în numele creştinătăţii?

h1

Succesul în viaţă

28 Noiembrie 2007

Cine nu vrea să aibă succes? Bineînţeles, cârcotaşii au şi răspuns: „Eu nu vreau!”

Pentru toţi ceilalţi, încep azi o serie de posturi săptămânale despre cum să te realizezi în viaţă, cu alte cuvinte cum să devii om de caracter. Fiecare conflict sau năpastă din viaţa noastră îşi poate găsi sursa în neglijarea, încălcarea sau aplicarea greşită a unor trăsături de caracter.

Atunci când părinţii, profesorii, pastorii sau şefii observă o greşeală, tendinţa imediată este să mai basculeze nişte reguli, crezând că vor rezolva astfel problema. Regulile sunt bune – altfel ne-am anihila – dar ar trebui să mergem la rădăcina problemei. De ce a greşit persoana copilul, elevul, fratele sau angajatul? Deoarece îi lipseşte o anumită trăsătură de caracter. Aici trebuie să basculăm mai mult.

De exemplu, conflictele unui adolescent cu părinţii lui pot fi depistate în lipsa unor trăsături ca: ascultarea, iertarea sau onoarea. Sau conflictele unui soţ cu soţia lui îşi găsesc seva în nevoia hrănirii unor trăsături ca: mulţumirea, recunoştinţa sau bucuria.

Dar, mai întâi, ce este caracterul? Din multitudinea de definiţii mă opresc la trei.

1. Caracterul este setul de calităţi stabile şi distincte, adânc gravate în viaţa unui individ, care determină răspunsul lui, indiferent de împrejurări.

2. Caracterul este motivaţia interioară de a face ceea ce este corect, în orice situaţie, în conformitate cu cele mai înalte standarde de comportament.

3. „For as one thinks in his heart, so is he.” Proverbe 23:7 (KJV) Omul este aşa cum gândeşte el în inima lui.

Care este secretul formării caracterului? Să ştii că este imposibil.

h1

De prin ziare

27 Noiembrie 2007

Exprimări de prin ziare:

Tovarăşul Gheorghe Cioară s-a întors în ţară, pe calea aerului. (Scânteia, 1978)

Este Târgul anual al vitelor şi porcinelor, veniţi cât mai multi! (Scânteia, 1967)

Detaliu nefericit, această femeie fusese deja victima unui accident mortal cu un an înainte. (Libertatea)

Local tradiţional pakistanez: Sărmăluţe, Ficăţei de porc… (Libertatea)

În acea noapte fatală, hemoroizii îl impiedicau să închidă ochii (Libertatea)

Firul vieţii victimei a fost sugrumat cu sălbăticie, cu multiple lovituri de cuţit (Libertatea)

Avea doar o strangulaţie superficială la umăr. (Libertatea)

Misterul femeii tăiate în bucăţi rămâne întreg! (Evenimentul Zilei)

Biserica fiind în reparaţii, victimele accidentului au fost comemorate în sala de festivităţi a primăriei. (Evenimentul Zilei)

Cu arsuri foarte grave pe 70% din corp, ea s-a stins în drum spre spital. (Naţional)

Arestarea s-a operat fără infuziune de sânge. (Naţional)

Familia mulţumeşte călduros celor care au luat parte la decesul scumpei lor Elisabeta M. (România Liberă, decese)

Apa oceanului şi clima sunt foarte umede în această regiune. (România Liberă)

Raportul poliţiei relevă că victima s-a sinucis singură. (Actualitatea Bănăţeană)

Spitalul judeţean a fost dotat cu un aparat de reanimare după ultimul strigăt. (Monitorul de Cluj)

Când s-a sinucis nefericita femeie? Oare şi-a găsit moartea înainte de a se arunca în apele Mureşului? (Monitorul de Timişoara)

Vânătoarea în Vrancea: mai puţini cerbi, dar mai numeroşi. (revista AGVPS)

Îşi mişca coada în cadenţă, ca un soldat la paradă. (revista AGVPS)

Ultimele lui cuvinte au fost o tăcere sfidătoare. (Glasul Bucureştilor)

h1

Botez – viaţă şi acordeoane

26 Noiembrie 2007

Duminică am participat la botezul unei eleve la Biserica Baptistă Sfânta Treime din Iaşi. A fost un lucru extraordinar să văd patru adolescenţi, hotărâţi frate, să nu dea înapoi de la Cristos şi gata să Îl mărturisească în faţa părinţilor, prietenilor, colegilor şi, mai ales, a profesorilor lor.

Una dintre domnişoare era studenta doamnei Doina Dimitriu – personalitate cu care Iaşul se poate mândri.

Am rămas plăcut impresionat să văd că soprana, care printre altele a cântat şi la Scala din Milano, îşi drege vocea pe hol şi apoi, invitată de pastorul bisericii, ajunge în faţă şi cutremură biserica cu glasul ei.

Dimineaţă fiind – tortură pentru cântăreţi – a cântat un Ave Maria, de m-a făcut să uit şi de cuvinte şi de teologie şi de ce-o să zică fraţii. La sfârşit ropot de aplauze, iar apoi  o mărturie frumoasă a tinerilor în faţa martorilor văzuţi şi nevăzuţi.

Aşa tineri mai zic şi eu; nu le-a fost ruşine să îşi invite profesorii la cununia lor publică cu Cristos. Mai ales că, ei sunt aceia care pot observa cel mai bine când mirii vor fi certaţi.

Au avut credinţă şi tupeu. La unirea lor cu Cristos a cântat Doina Dimitriu, dar nici nu vreau să mă gândesc ce-a fost în cer: viaţă şi acordeoane…

h1

Bob, mi-e dor de plămânul meu

26 Noiembrie 2007

În anii ’50 Marlboro a declanşat o campanie pentru asocierea ţigărilor sale cu ideea de „bărbat adevărat”. Cowboy-ul a reprezentat din perioada cuceririi Vestului şi până acum emblema familiară a masculinităţii, independenţei şi durităţii virile şi a fost simbolul preferat de această companie.

Într-o cultură a imaginii postmoderne, indivizii îşi extrag propria identitate din aceste figuri şi, ca atare, publicitatea devine un mecanism important de socializare.

Componentele principale ale reclamelor Marlboro clasice sunt reprezentate de o conjugare a elementelor: natură, cowboy, cai şi ţigări. Acest sistem asociază ţigara Marlboro cu masculinitatea, forţa şi natura.

2.jpg

De remarcat în imaginea de mai jos, cowboy-ul pierde din dimensiune, atenuat de imaginile cerului şi a câmpiei. De ce această schimbare faţă de reclamele timpurii?

4.jpg

În anii 1980, au devenit din ce în ce mai răspândite rapoartele care arătau că fumatul reprezintă un pericol – mesaj subliniat şi în anunţul obligatoriu din josul reclamei „Conform hotărârii CE… fumatul dăunează grav sănătăţii!” Pentru a răspunde acum acestui atac, reclamele Marlboro prezintă acum imagini ale unei naturi pure, curate, sănătoase, ca şi cum fumatul ar fi ceva „natural” şi ţigările ar fi o emanaţie a unei naturi sănătoase şi binevoitoare.

Printr-un proces de metonimie reclama încearcă să asocieze ţigările cu peisaje verzi, „luminoase” „sănătoase”, cu cai, arbori şi cer albastru, ca şi cum toate sunt elemente „naturale”, ascunzând faptul că tutunul este un produs artificial, sintetic, plin de pesticide, conservanţi şi alte substanţe chimice periculoase.

Imaginile arătate în reclame pun la dispoziţia consumatorului un construct care încearcă să camufleze contradicţia dintre „munca grea” şi ţigara „uşoară”, dintre scena „naturală” şi produsul „artificial”, dintre peisajul „răcoros” şi activitatea nesănătoasă legată de ideea de foc care este fumatul.

Dincolo de asta am descoperit nişte reclame antifumat care merită toată atenţia.

Marlboro Lights: „Omoară-te încet!”


7.jpg

„Bob, mi-e dor de plămânul meu.”

4343.jpg

„Bine aţi venit în ţinutul Marlboro.”

6.jpg

„Şi dacă reclamele la ţigări spun totuşi adevărul?”

8.jpg