h1

Nu există mângâiere pentru moartea mamei, doar înviere

12 Noiembrie 2007

inviere.jpg

Nu scriu aceste rânduri pentru familia Bulgariu, ci pentru mine, pentru ceilalţi. Cei în suferinţă, familia îndoliată este mai bine să citească Psalmul 23 şi Psalmul 90, nu mai puţin de 5 ori pe zi.

Nu ne place să vorbim despre moarte. Ea este ultimul (sau singurul) taboo inventat de post-modernişti. Poţi vorbi deschis despre orice: sex, homosexualitate, avort, etc. Însă nu despre moarte. Dacă o mai faci şi public… Cu toate acestea iată-mă deschizând gura.

Tot ce trebuie să fac este să trăiec ceva timp şi mă voi întâlni cu jalea. Tot ce trebuie să fac este să trăiesc îndeajuns şi voi muri. Într-o lume păcătoasă aceste adevăruri sunt înfipte în fier-betonul realităţii, indiferent de cât de mult aş încerca să le neg.

Doar că atunci când, de exemplu, mama sau soţia îţi este răpusă de cancer, toată raţionalitatea şi credinţa îţi scot în faţă întrebarea arhi-întrebată, „De ce face Dumnezeu astfel de lucruri?”

Poate suna a blasfemie, dar întreaga noastră fiinţă strigă că acest lucru  – moartea – este nedrept din partea Lui, că durerea şi suferinţa noastră sunt prea mari, că am fost uitaţi.

(Repet! Nu scriu aceste lucruri pentru familia îndoliată! Le scriu pentru mine, pentru noi!)

Moartea nu este un accident. Moartea este făcătura lui Dumnezeu. Moise scrie destul de îndrăzneţ, „Tu îi întorci pe oameni în ţărână. Îi mături, ca un vis: dimineaţa, sunt ca iarba, care încolţeşte iarăşi: înfloreşte dimineaţa, şi creşte, iar seara este tăiată şi se usucă.” Păcatele noastre aduc moartea. Moise spune: „Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre, şi scoţi la lumina Feţei Tale păcatele noastre cele ascunse. Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet.”

Deşi face aceste afirmaţii, Moise adaugă „Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!” Moise priveşte moartea în ochi şi o gândeşte în termenii vieţii, ai păcatului, ai lui Dumnezeu şi încearcă să o înţeleagă. Apoi cere înţelepciune să îşi trăiască viaţa în lumina morţii…

Iată că nu mi-am numărat de mult zilele şi nu prea mi-am înţelepţit inima. Este timpul!

Şi totuşi nu acceptăm moartea ca pe ceva obişnuit. Ne revoltă. Chiar dacă ea este „normală” şi nimeni nu îi scapă,  ceva o face anormală. De aceea, creştinii privesc lumea din perspectiva Finalului. Acolo la înviere se află descifrarea. Acesta este şi unul din motivele pentru care cartea Iov are un „happy ending”. Dumnezeu are, totuşi, ultimul cuvânt.

11 comentarii

  1. Nu imi dau seama daca imi este frica sau nu de moarte. Stiu ca nu o doresc prea curand pentru mine sau pentru altii. Imi amintesc ca atunci cand am avut cele mai mari indoieli cu privire la existenta lui Dumnezeu, unicul argument pentru mintea mea a fost ca voi muri si atunci sigur exista Dumnezeu. NU ma intreba care este logica, dar pentru mine a fost un mare argument si cred ca singurul. Am avut mereu o intuitie existentiala ca moartea nu are caracter etern, ci numai viata. Si acest amestec de realitate, intuitie si speranta m-a convins mereu ca Dumnezeu exista.


  2. Moartea nu are caracter deloc. Nici macar nu ii pot face portretul fizic sau moral. Moartea e o trambulina. Unii zboara inspre ceruri, altii aterizeaza in piscina… stim noi a cui…


  3. Pentru mine viata a fost intotdeauna doar un simplu test pentru o existenta viitoare. Nimeni nu a promis ca viata va fi placuta, roz si cu bling-blinguri, ci dimpotriva cei mai incercati au fost acei ce erau aproape de El. E intradevar dureros cand cineva drag pleaca cand te astepti mai putin, si poate ne intrebam: ” eu cu ce sunt mai bun?” … „de ce nu am fost ales eu in locul lui?” dar stiu ca totul face parte din planul lui Dumnezeu, plan ce ne depaseste din toate punctele de vedere. Pot spune fara nici o indoiala ca: „mie nu-mi este frica de moarte”… dar imi este frica de moartea celor din jurul meu


  4. Catalin apreciez curajul tau, nu multi pot afirma ca nu le este frica de moarte. Viata de aici nu este ceea ce ar fi trebuit sa fie, de aceea ne ducem dincolo ca sa revenim cum trebuie. C.S. Lewis spunea „Nu ai suflet. Eşti suflet. Ai un trup.” Cine suntem cu adevarat rămâne.


  5. Nu exista mangaiere pentru moartea nimanui. Fie ca e mama, fie ca e alta ruda, fie ca e prieten. Tatal meu a murit cand aveam 3 ani si de-a lungul vietii am zis ca El l-a luat dar mi-a alt tata (la fel de bun) in loc. Ideea ca „stie EL ce face”… Si am avut o copilarie relativ fericita, cu o familie intreaga si trei perechi, nu doua, de bunici. Ca sa nu mai vorbesc de neamuri…Si nu mi-a fost frica de moarte niciodata, n-am urat-o si nu m-a inspaimantat intr-atat frica de puterea Lui niciodata ca-n vara asta, cand m-am vazut in fata posibilitatii sa-mi fie rapita si mama. In management si in comert era la moda zicala „nimeni nu e de neinlocuit”. Ei bine, in acest context, e falsa (si probabil si offtopic). Pot sa spun ca nu exista spaima mai mare decat moartea celui drag. Nu poate fi depasita nici de spaima propriei morti.


  6. In epoca supra-productiei se poate inlocui aproape orice. Gasim mame la schimb, vezi Prima Tv, soacre, etc. Moartea nu face comert cu nimeni. Ia si nu mai da inapoi pe nimeni. Doar Dumnezeu promite posibilitatea reintalnirii.


  7. Si daca nici inviere nu este, si nici mangaiere…cu durerea ce facem?


  8. In primul rand daca nu este inviere, atunci vorba lui Pavel, „suntem cei mai nenorociti”, ne stingem si trecem vorba anunturilor funerare, „in nefiinta”. Insa exista inviere, va exista si mangaiere si durerea care este nu va mai fi.


  9. Sper ca nu m-ati inteles gresit. Exact asta voiam sa spun si eu, ca in lumea de azi, daca ROLUL sau LOCUL ocupat de cineva in viata noastra (sau in biroul de alaturi, sau in cabinetul de peste drum, etc) OMUL, spiritul, personalitatea lui, nu…


  10. moartea?


  11. moartea?
    nu i decit un pas intre timp si vesnicie



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: