Mulţumesc mult pentru poezie şi pentru tot suportul dat prin apropierea voastră şi prin rugăciune.
Mama a fost perosana prin care am aflat prima dată de Dumnezeu şi de Cristos, persoana cu care la 6 ani am mers la prima oră de vioară, persoana cu care am mers la nopţi de rugăciune la familia Ghica încă de când eram prin clasa a 6-a, persoana care s-a rugat cel mai mult pentru mine şi pentru fraţii mei. Un model de viaţă creştină, o luptătoare în rugăciune.
M-am întrebat “de ce?” şi mi-am spus că este nedrept, m-am luptat cu Dumnezeu în ultimele zile. Încă nu am primit răspuns la întrebări. Dar ceea ce văd este un loc liber printre acei puţini evlavioşi şi în mintea mea răsună o chemare: “Umple acel loc!”.
Ştiu că mama este în cer cu Cristos când scriu aceste cuvinte, de aceea nu deznadăjduiesc. Despărţirea e dureroasă, e plină de lacrimile mele şi ale celor din jurul meu, dar avem nădejde.