h1

Emilian răspunde…

13 Noiembrie 2007

intrebari.jpg

Mulţumesc mult pentru poezie şi pentru tot suportul dat prin apropierea voastră şi prin rugăciune.

Mama a fost perosana prin care am aflat prima dată de Dumnezeu şi de Cristos, persoana cu care la 6 ani am mers la prima oră de vioară, persoana cu care am mers la nopţi de rugăciune la familia Ghica încă de când eram prin clasa a 6-a, persoana care s-a rugat cel mai mult pentru mine şi pentru fraţii mei. Un model de viaţă creştină, o luptătoare în rugăciune.

M-am întrebat “de ce?” şi mi-am spus că este nedrept, m-am luptat cu Dumnezeu în ultimele zile. Încă nu am primit răspuns la întrebări. Dar ceea ce văd este un loc liber printre acei puţini evlavioşi şi în mintea mea răsună o chemare: “Umple acel loc!”.

Ştiu că mama este în cer cu Cristos când scriu aceste cuvinte, de aceea nu deznadăjduiesc. Despărţirea e dureroasă, e plină de lacrimile mele şi ale celor din jurul meu, dar avem nădejde.

3 comentarii

  1. E drept ca iti pui mii de intrebari, cam toate incep cu „de ce?”, e drept ca e sfasietor si e drept ca orice ti s-ar spune parca trece prin, pe si peste tine.
    Cea/cel ce pleaca lasa un gol, dintr-odata simti un dor si realitatea e ca nu ii mai poti vedea, simti, auzi.
    Insa in acelasi timp, minunat e ca il simti pe Domnul mai aproape ca oricand, prin pierdere castigi. Suna ciudat, dar asa e.
    Dar, stim unde merg cei dragi, stim ca acum nu mai au dureri, nu mai sufar, acum se bucura, acum e muuuuuuult mai bine pentru ei, acum sunt cu, si la Domnul.
    Emilian, cuvintele sunt de prisos. Ceea ce pot face este sa ma rog sa va intareasca Domnul si sa va dea putere pana la marea reintalnire de sus.


  2. Nu aveam 18 ani cand mama mea a plecat in bratele Lui, la acel moment ca si acum stiu ca asa a fost cel mai bine pentru ea cat si pentru mine. Dumnezeu mi-a pregatit inima timp de 12 ani cat ea a fost bolnava in trup insa in acelasi timp viata ei a fost o provocare pentru cei din jur.
    Asa cum spune Emilian, pot afirma si eu ca lupta credintei mamei mele a fost foarte puternica, in suferinta era prima care ne indemna sa memoram psalmi, sa ne rugam, sa cantam din tot sufletul, sa zambim chiar si cand ne este greu…
    O parte din mine uneoeri cauta singuratatea insa momentele cele mai grele au venit cand ea nu a mai fost acolo, cu adevarat stii ca El e cel mai in masura sa-ti mangaie inima, atunci cand nimeni altcineva nu stie si nu poate.
    Ar mai fi ceva foarte important, o promisiune deosebita – El este aparatorul vaduvei si orfanului, toate rugaciunile mamei mele m-au binecuvantat, pot spune ca nu am fost data de rusine, din contra am putut arata spre iubirea Lui mereu cand parea de necrezut….
    Multumesc lui Dumnezeu pentru ca ofera numai lucruri bune, chiar daca pare greu, mai mult de atat inima si caracterul nostru se modeleaza, de dragul Lui si pentru lauda Sa!
    Fiti binecuvantati!


  3. Momentul cel mai emotionant al zilei a fost relatat de sotia mea. Mi-a povestit cum elevii lui Emilian l-au inconjurat si au ramas socati de pacea de pe fata lui. Nu le venea sa creada. Nu era resemnare, era speranta.



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: