h1

Hai să citim un film şi hai să vedem o carte

16 Noiembrie 2007

carti.jpg

Astăzi nu mai spunem „Hai să citim o carte!” sau „Hai să ne uităm la un film!”, ci spunem „Hai să ne uităm la o carte!” şi „Hai să citim un film!” Adolescenţii nu se omoară cu cititul. Prin urmare, le propun o mică lectură pe ecran (un fel de blasfemie) care să îi provoace.

În cartea sa, Declaraţie de iubire, Gabriel Liiceanu discută despre oamenii care i-au influenţat viaţa. Cartea are şi un capitol care mă lasă să înţeleg că anumiţi oameni, deşi morţi, trăiesc prin cărţile lor şi au o influenţă majoră asupra noastră. Pentru cei cărora lectura le pare o luare la trântă cu paginile, un duel nepoliticos, le recomand invitaţia la dans pe care le-o propune Liiceanu.

„Cărţile lucrează în clandestinitate… autorii sunt agenţii cei mai secreţi ai lumii.”

„Privite, cărţile par nespus de sfioase. Ele nu vin niciodată spre tine. Ca într-o medievală iubire, tu trebuie, întotdeauna, să le cauţi şi să te duci către ele. Fiinţa lor este aşteptare pură. Le va deschide cineva pentru a le face, astfel, să înceapă să fie?

„Când privesc peretele unei biblioteci, îmi vine în minte scena balului din Război şi Pace. Doamnele aliniate, aşteptând, de-a lungul peretelui. Spaima Nataşei că nimeni nu o va invita la dans. Expresia încremenită a chipului ei, „gata deopotrivă şi de deznădejde, şi de de extaz”. Iar apoi, prinţul Andrei care se apropie şi îi propune un „rond de vals”. „De când te aşteptam”, pare că spune Nataşa, iar zâmbetul i se iveşte pe faţă „în locul lacrimilor ce stătuseră să o podidească.” Şi „speriată şi fericită”, îşi sprijină mâna pe umărul prinţului Andrei.”

„Cărţile aliniate, aşteptând, de-a lungul peretelui. Privirea distantă care trece peste ele, fără să hătărască asupra uneia anume. Apoi mâna care se întinde, care scoate o carte din raft, care o deschide. Dansul poate începe. Dans cu o carte.”

„Dezavantajul cărţii, faptul că trebuie deschisă… Astăzi distanţele dintre oameni nu se mai acoperă prin „scrisori groase”, ci prin media, în esenţă prin aparate care pot fi „deschise” printr-o simplă apăsare de buton.”

„Locul dansului cu o carte l-a luat channel surfing-ul, „zappajul”, balansul pe internet, pe scurt dansul cu un ecran. În „lupta” dintre carte şi ecran, a decis fiinţa leneşă a omului.”

Leneşilor, la treabă!

13 comentarii

  1. uite acum inchid calculatorul si deschid o carte! gata cu blogurile dumitale!


  2. 🙂


  3. Nu ma fa, ca iti urmez exemplul.🙂


  4. aşa e din păcate în România secolului 21….. dar tot o carte te duce într-o altă lume şi te salvează de răutăţile de-afară… în limita posibilităţilor desigur…. oricum ai dreptate… şi îmi place cum ai folosit ,,blasfemie”


  5. Cartea … are un parfum boem acest obiect si facand abstractie de varietatea continutului, ca aplicabilitate practica ori mesaj emotional, nu ma pot abtine sa nu constat ca incepe sa cedeze in fata marii constante: timpul. Nu spun ca e bine si nici ca este rau, ma rezum la constatari ce-mi vin in minte acum.
    Daca ar fi sa acceptam principiile functionale ale evolutiei, am putea incadra cartea la acea categorie a verigilor slabe amenintate cu disparitia, pentru ca pradatorul sau are fara doar si poate o totala dominatie asupra regnului si acesta putem spune ca este reteaua informationala globala. Dureaza prea mult sa aduci o carte in raft, este total ne-ecologic suportul publicarii, nu permite nici un alt fel de interactiune decat unilaterala si singulara a cititorului cu materialul tiparit.
    Meditam un pusti de numai 11 ani, la matematica, intamplarea facand sa glumesc cu el vis a vis de temele pe care l-am rugat sa le faca, spunand-ui ca e o Fefeleaga moderna. L-am intrebat apoi daca a citit Fefeleaga si mi-a raspuns „Total crap”. Nu este un pusti impresionat de Spiderman ori alte ciudatenii, nu este nici macar ceea ce am putea numi un copil precoce, in schimb poseda o minte cu o capacitate de abstractizare fantastica si mai ales o gandire analitica, nu este degeaba olimpic la matematica… Am incercat sa-mi aduc aminte ce am simtit eu cand citeam, demult … „total crap” imi era necunoscuta ca expresie, insa traducerea libera se potriveste perfect. Din pacate aceeasi senzatie am avut-o mai de fiecare data incercand sa citesc literatura diversificata, filozofia cel putin fiind cea care mi-a fortat o bariera mentala pentru ideile re-re-re-re-re-re-re-re-re-re-reluate de fiecare alt autor intr-o forma sau alta. Nu vreau sa spun decat ca lipsa de interactivitate a cartii a condamnat-o definitiv pentru mine, mi-as fi dorit de atat de multe ori sa-l contrazic pe un autor sau altul atunci cand consideram ca se impunea, mi-as fi dorit un raspuns la o formulare ori alta. Cartea ca obiect nu mai are aceeasi valoare de utilizare in societatea actuala, insa evolutia a mutat-o intre falcile internetului, loc care i se potriveste de minune si daca adolescentii nu mai citesc carti poate este pentru ca sunt prea ocupati sa asimileze informatie analoaga de pe internet.


  6. Doftore, sunt constient ca, atunci cand citesti o carte, comunicarea este pe sens unic. Insa asta te motiveaza sa construiesti in mintea ta un fel de autostrada a soarelui, care sa iti permita critica in ambele sensuri. Cu toate ca este un obiect, cartea devine enervant de dulce deoarece vezi ca obiectul are viata, prin simplul fapt ca te enerveaza. Este greu sa stimulezi interesul unui adolescent pentru lectura, daca mama si tata nu l-au hranit de bebelus cu cartea.


  7. …poate de unde am inteles dintr-o prima citire ca fiind un obiect cartea poate enerva, imi dau seama ca nu am avut o exprimare suficient de elocventa vis a vis de cele pe care le doream spuse in post-ul de mai sus, ori am inteles complet gresit. Nu faptul ca este un obiect a dus la reducerea atractivitatii cartii, sunt de parere ca pana la urma continutul a fost factorul hotarator. Generatiile proaspete au inceput sa nu mai fie satisfacute de experientele pe care le reproduc atunci cand citesc. Am 30 de ani doar si incepusem sa simt acelasi lucru, drept pentru care mi-am permis sa comentez. E posibil sa-mi fi malformat eu artificial perceptia, tocmai pentru ca in timp am devenit dependent de o forma de comunicare care iti ofera plusuri majore -asa cum le percep eu- ca interactivitatea si mai ales o varietate care ar supune selectivitatea oricui la mare efort. Chiar daca am inceput sa avem librarii specializate, m-am intalnit foarte des cu imposibilitatea citirii unei carti de factura pe care mi-o doream din cauza sistemului deficitar de aducere a acesteia la stadiul de obiect achizitionabil din raft, ori a cererii mici pentru titluri incadrate in genul respectiv. Odata mutata pe internet, nu se mai pune problema remuneratiei activitatilor de publicare si desfacere prin prisma cererii pietei, din motive evidente. Un alt factor pentru care internetul pare sa substituie tot mai mult cartea, este documentarea efectiva vis a vis de material, de continut, de logica lui, chiar de formulare uneori, documentare care altfel ti-ar fi necesitat alte carti, uneori rafturi intregi, alternativa oferita de reteaua globala fiind pe cat de eficienta, pe atat de simplu de utilizat.
    Ma regasesc si eu, natural, zambind cand imi amintesc cate un pasaj dintr-o carte care m-a impresionat in diferite perioade, numai ca nu pot considera neaparat o pierdere intrinseca faptul ca generatiile tinere prefera asimilare informationala intr-un alt mod. Se prea poate ca nu foarte tarziu in viitor cartea sa se transforme in obiect de colectie pentru impatimiti. Ma refer strict la obiect in sine.


  8. azi am aruncat cu Sanctuarul lui Faulkner in perete.e oribila…totusi o sa o citesc, pentru ca trebuie sa vad pana unde ajunge si uratul.chestia asta n`o sa mi se intample niciodata la un film.pur si simplu schimb canalul si uit de el.filmele nu te marcheaza, cartile da.ajung mai departe decat filmele in mintea omului, din simplul motiv ca ne pun sa gandim mai mult.


  9. Faulkner este un expert in tratarea unor teme morale care aveau ca tinta dezastrul din Sud, in perioada de dupa Razboiul Civil. Faulkner constrasteaza foarte bine trairile interioare ale personajului cu peisajul exterior lui. Uratenia umana inauntru, clar ca va fi si in afara. Nu e oribil, e real!
    Cuvantul scris are putere maxima, nu ca imaginile. Exista si un Cuvant viu care taie ca o sabie. De aceea cred ca Biblia in imagini nu poate schimba vieti.


  10. Doftore, ma doare…🙂 Te-ai exprimat destul de clar si am inteles ce ai vrut sa comunici. Sunt dezanvataje si avantaje. Mirosul unei carti, paginile rasfoite sau nerasfoite, coperta moale sau tare, atele care atarna, semnele unde ai ramas, colturile indoite, corporalitatea o face mai umana. Este hard-copy. Textele pe internet iti ofera posibilitatea enciclopedica a informatiei. Nu cred ca ai putea lectura pe ecran un roman. Tipul de text conteaza foarte mult. Fiction sau non-fiction? Nu stiu care va fi viitorul, poate nu vom mai avea nici macar hartie igienica, important este ca internetul nu sustine analfabetismul. Ca sa te poti descurca, trebuie in primul rand sa stii sa citesti.
    Pentru mine coperta de sticla constituie o bariera. Informatiile pot fi asimilate pe net, dar nu stiu daca si experienta. Cartile ne-au dat, pana acum cel putin, posibilitatea de a nu mai reinventa roata la nesfarsit. Am primit de la inaintasii nostri experienta lor pe gratis, fara costuri. Nu cred ca bibliotecile virtuale vor satisface cererea de carte si nici nu cred ca vom asista vreodata la disparitia cartii.


  11. Partile care sunt bune in Liiceanu*admitand ca are si multe pati rele) sunt in mare parte datorita unor carti si unor mentori care au scris carti.


  12. Pricep acum mai bine … e clar ca sunt pierdut definitiv, acaparat de sticla care-mi revarsa tone de informatie si de pe care obisnuiesc sa mai citesc din cand in cand proza anonima. Am incercat azi sa citesc, chiar mi-am si plescait limba putin numai uitandu-ma la raft…hmm se pare ca nu mai merge, am citit 12 pagini si aveam deja cel putin 30 de intrebari serioase, drept pentru care am pus cartea langa mine si am inceput sa browse-ui si am tot facut-o vreme de 3 ore, o intrebare ridicand raspunsuri felurite care la randul lor aveau nevoie de intrebari ce trebuiau cercetate in carte, sa vad de nu cumva aveau de fapt un loc. Pot spune ca ar functiona un sistem hibrid, incepi o carte, sau citesti o carte scrisa intr-o forma ultra-concentrata si apoi combini cu documentarea online… sau poate ar fi suficient sa admit ca incep sa am o deformatie profesionala careia i-ar prinde bine o vizita la specialist, nicidecum la un doftor🙂


  13. e foarte frumasa povestea imi place primiti nota de la mn 10 bv e super tare



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: