Ce ţi-e omul? Să îi scrii cu litere de-o şchioapă, pe fiecare pachet de ţigări sau în orice reclamă, că fumatul ucide sau orice alt avertisment şi el, cu încăpăţânare să afirme, prin gestul inhalării fumului, că nu vrea să mai trăiască.
De ce să mă mir că nu ascultăm „poveştile” Bibliei? Am putea spune că recomandările de pe pachetele de ţigări sunt făcute de specialişti şi au fost chiar votate de Consiliul Europei, pe când Biblia…
Dar să presupunem că vrei să scapi de fumat. Ce faci? Vii în Iaşi la Spitalul de Recuperare. Citeam într-un ziar că, într-un an de zile, aproximativ 50 de ieşeni se eliberează de foiţa subţire învăşurată în jurul tabaciocului (reg. Moldova). Dar ce se întâmplă cu celelalte sute care nu reuşesc? Nu este numai dependenţa de nicotină, ci şi dependenţa de gest. Ce să faci cu mâinile?
Unul din tratamentele oferite este acupunctura. Ţi se introduce în ureche o pioneză specială timp de şapte zile. Specialiştii spun că în 60% din cazuri aceasta asigură succesul pentru o perioadă de trei luni. Dar după aceea? Ce te faci? Devii panou de afişaj?
De câte pioneze are nevoie Duhul Sfânt să ne elibereze? De nici una. Are nevoie doar de o ureche care să audă Cuvântul lui Dumnezeu care taie. Bunicul meu, Gyuri (Galiş Gheorghe), a fost un fumător înrăit şi duhănea (reg. Ardeal) până duhnea. A fumat ultima ţigară înainte de a fi intrat în biserica din Oradea, unde l-a auzit pe Liviu Olah. După ce a fost sfârtecat în inimă de sabia Duhului a fost un alt om.
Se poate fără pioneze.
P.S. Dedic acest post celor cu care am jucat fotbal vineri seara: Popa, Florin, Tudor. Ştiau fotbal, dar nu mai puteau alerga. 🙂
Aşa cu aşa... 