Archive for Noiembrie 2008

h1

Meciul de ieri a provocat o ruptură – deja vu

22 Noiembrie 2008

Echipa

Ieri a avut loc un meci demonstrativ de fotbal în cadrul Colegiului Richard Wurmbrand – Iași între echipa elevilor și echipa profesorilor. Victor Gotînjan, bibliotecarul nostru recunoscut pentru tenaticitate, vivacitate și alte -„ate” joacă fotbal destul de bine, însă nu a mai jucat de mult timp. Probabil din urmă cu trei ani, în luna Noiembrie când am jucat împotriva elevilor și și-a fracturat mâna.

Anul acesta, tot în luna Noiembrie, tot împotriva elevilor, a căzut fără să îl atingă cineva și acum are o ruptură la tendonului lui Ahile. Tocmai m-am întors de la spital unde a fost operat. Este destul de bine și îi doresc recuperare ușoară.

Cum se poate rupe tendonul lui Ahile? Doctorul i-a spus că astfel de rupturi apar la sportivii de performanță. După ce încetează activitatea sportivă, datorită mai puținei solicitări, tendonul devine rigid. Astfel săriturile sau mișcările de rotație, ca și accelerațiile rapide, pot suprasolicita tendonul și pot produce ruptura.

Când s-a născut Ahile, fiul lui Peleus și al zeiței Tetis, mama sa a dorit ca acesta să devină ne-muritor, așa că a hotărât să îl îmbăieze în Styx. Singurul loc neatins de apele Styx-ului a rămas călcâiul, punctul vulnerabil țintit de Paris (sau Apollo 🙂 ) atunci când se afla pe câmpul de luptă.

Cu toții avem punctele noastre vulnerabile, cu toții suferim mai acut în anumite zone. Tendonul lui Ahile, care face legătura dintre mușchii gambei și osul călcâiului, este cel mai mare tendon din corpul uman și este cel mai expus. Nu e de mirare că tendoanele vieții mele, cele mai dureroase și mai vulnerabile, sunt cele mai expuse rupturilor.

Nu s-ar întâmpla asta dacă aș face încălzirea înaintea oricărei bătălii sau oricărui meci care mă așteaptă. Însă deseori mă simt descoperit și neîncălzit. Atunci adversarul (sau cel rău 👿 ), care cu siguranță îmi cunoaște tendonita, își îndreaptă săgeata exact înspre locul meu cel mai vulnerabil.

Fiți fără grijă, deja la mine boala a ajuns cronică, se cheamă re-ruptură. Fiți fără grijă, încă mai uit să mă încălzesc înaintea oricărei bătălii. Meciul de aseară nu a fost decât un deja-vu al căderilor mele.

Nota: Victor – domnul în picioare, în centru, îmbrăcat în negru

Anunțuri
h1

Alegeri şi înşelăciuni

21 Noiembrie 2008

cheat1

Nu ți s-a întâmplat vreodată să îți dorești așa de mult să ieși din stările pe care le trăiești încât ai încercat? Ți-ai spus: „Ar fi cazul să mă apuc de bătut covoarele! Ar fi timpul să slăbesc! Ar trebui să scriu și eseul la istorie! Ar cam trebui să mă dau jos din pat!” sau „De mâine reiau scrisul pe blog!” Singurul răspuns care îmi vine în minte este:  „De mâine! „

Am pățit-o și eu! Dar iată că am reușit să scriu ieri și nu azi. Aici stă tot secretul, să scrii ieri ce trebuia să scrii mâine; să nu fi fumat ieri ca să nu fumezi azi; să fi citit ieri ca să fi știut alaltăieri. Sper ca ieri să nu fie ca alte ieri care să mă cufunde în altele.

Așa este în fiecare zi. Trebuie să aleg să înșel. Oricum înșelăm în fiecare zi, conștient sau… conștient, de fapt. Aleg în orice moment ceva în favoarea sau defavoarea a altceva. De obicei, când ne gândim la înșelare ne imaginăm că trebuie să renunțăm la o valoare intangibilă pentru o răsplată palpabilă. Există și altfel de înșelări…

Există o înșelare contiuă. Oamenii înșeală toată ziua, numai că spun că se descurcă bine sau că fac afaceri bune. De exemplu, doamnele și domnișoarele renunță la desert în favoarea unei siluete. Bărbații renunță la familie, în favoarea unui meci de fotbal. Fiecare face un târg, în care cineva neaparat trebuie să piardă si neaparat cineva care să câștige.

Eu îmi doresc, mai mult decât orice, să am parte cât mai profund de auto-înșelare. Să vină ziua când să îmi pot înșela din fire firea pământească. Dar să las auto-amăgirile…

Renunț la unele oportunități de dragul altora. Investesc în unele relații în defavoarea altora. Acord timp unora știind că alții vor fi dezamăgiți că nu i-am băgat de seamă. E o lume în care trebuie să învăț cu măiestrie să înșel pe cine trebuie și când trebuie. Până atunci se vede doar că mi-am mai înșelat sindromul „mâine” și am reușit să scriu „ieri”. Tu pe cine ai înșelat azi sau cum ai fentat azi?