Archive for the ‘Virtualele’ Category

h1

This is the truth – speech

10 Decembrie 2007

Cineva mi-a atras atenţia că există un speech creat pentru o campanie electorală în Argentina, care urmează calapodul speech-ului postat anterior. Am căutat în arhiva tubului şi am găsit unul mai interesant. Uite cum te poţi juca cu cuvintele, mai ales cu topica. Care este, în cele din urmă, adevărul adevărat?

h1

Hai să citim un film şi hai să vedem o carte

16 Noiembrie 2007

carti.jpg

Astăzi nu mai spunem „Hai să citim o carte!” sau „Hai să ne uităm la un film!”, ci spunem „Hai să ne uităm la o carte!” şi „Hai să citim un film!” Adolescenţii nu se omoară cu cititul. Prin urmare, le propun o mică lectură pe ecran (un fel de blasfemie) care să îi provoace.

În cartea sa, Declaraţie de iubire, Gabriel Liiceanu discută despre oamenii care i-au influenţat viaţa. Cartea are şi un capitol care mă lasă să înţeleg că anumiţi oameni, deşi morţi, trăiesc prin cărţile lor şi au o influenţă majoră asupra noastră. Pentru cei cărora lectura le pare o luare la trântă cu paginile, un duel nepoliticos, le recomand invitaţia la dans pe care le-o propune Liiceanu.

„Cărţile lucrează în clandestinitate… autorii sunt agenţii cei mai secreţi ai lumii.”

„Privite, cărţile par nespus de sfioase. Ele nu vin niciodată spre tine. Ca într-o medievală iubire, tu trebuie, întotdeauna, să le cauţi şi să te duci către ele. Fiinţa lor este aşteptare pură. Le va deschide cineva pentru a le face, astfel, să înceapă să fie?

„Când privesc peretele unei biblioteci, îmi vine în minte scena balului din Război şi Pace. Doamnele aliniate, aşteptând, de-a lungul peretelui. Spaima Nataşei că nimeni nu o va invita la dans. Expresia încremenită a chipului ei, „gata deopotrivă şi de deznădejde, şi de de extaz”. Iar apoi, prinţul Andrei care se apropie şi îi propune un „rond de vals”. „De când te aşteptam”, pare că spune Nataşa, iar zâmbetul i se iveşte pe faţă „în locul lacrimilor ce stătuseră să o podidească.” Şi „speriată şi fericită”, îşi sprijină mâna pe umărul prinţului Andrei.”

„Cărţile aliniate, aşteptând, de-a lungul peretelui. Privirea distantă care trece peste ele, fără să hătărască asupra uneia anume. Apoi mâna care se întinde, care scoate o carte din raft, care o deschide. Dansul poate începe. Dans cu o carte.”

„Dezavantajul cărţii, faptul că trebuie deschisă… Astăzi distanţele dintre oameni nu se mai acoperă prin „scrisori groase”, ci prin media, în esenţă prin aparate care pot fi „deschise” printr-o simplă apăsare de buton.”

„Locul dansului cu o carte l-a luat channel surfing-ul, „zappajul”, balansul pe internet, pe scurt dansul cu un ecran. În „lupta” dintre carte şi ecran, a decis fiinţa leneşă a omului.”

Leneşilor, la treabă!

h1

Cum să faci bani din turnătorie

13 Noiembrie 2007

pirate.jpg

Există tot felul de turnătorii. Unele în perioade de opresiune, altele în perioade de libertate. Se pare că vremea piraţilor de software a trecut. A sosit timpul piraţilor turnători.

Conform unui studiu realizat de Business Software Alliance (BSA) în 102 ţări, 35% din software instalat pe PC-uri în 2006  a fost obţinut ilegal, pierderile ajungând la nivel global la aproximativ 40 miliarde $. În ritmul acesta pierderile vor ajunge la aproximativ 180 miliarde $ în următorii 4 ani.

În România, rata pirateriei a fost în 2006 de 69%, faţă de 73% în 2003. Anul trecut pierderile au fost estimate la 114 milioane $, faţă de 49 milioane $ în 2003.

Care este soluţia propusă de BSA? Turnătoria.

BSA a anunţat că a mărit la 1 milion $ valoarea recompenselor pe care le plăteşte angajaţilor care semnalează folosirea de software piratat în compania unde lucrează.

Programul nu prea a avut succes, de aici şi ridicarea mizei, însă sunt curios care român ar avea curajul să ridice piatra?

h1

Premiul „Menţiune” pentru activitatea pe messenger

9 Noiembrie 2007

Statistica făcută de iminent.com, un site cu multe  emoticoane, a realizat o statistică privind timpul petrecut în conversaţiile on-line folosind instant messengerul. Adolescenţii aleargă sute de mesaje cam între o oră şi opt ore pe zi.

Exact ce spuneam mai devreme. Comunicarea este ciuntită atunci când nu poţi să îl priveşti pe celălalt în ochi sau când nu poţi să auzi tonul vocii interlocutorului care ascunde o ironie fină.

Emoticoanele fac blocaj continuu sentimentelor şi ajugem să fim schilozi atunci când trebuie să exprimăm coerent o frază.

Directorul Iminent sugera de-acum trimiterea unor mass-uri pentru a-i scoate pe puştani din casă. Să vedem dacă vor reuşi. Când vor trebui să aibă o conversaţie on-live şi nu on-line nu vor putea decât să se maimuţărească.

Au mai fost prin Iaşi puştani care au dat chixuri în viaţa reală conducând maşina pe Bucium, crezând că joacă NFS. Nu s-au întors în faţa monitorului, ci s-au dus…

Topul pe naţiuni, alcătuit în funcţie de numărul de ore petrecut „pe mess”, situează România pe locul 4, după Franţa, Brazilia şi Turcia. În sfârşit sunt şi americanii în spatele nostru, pe locul 5.