Printre glumele pe care le fac cu elevii, atunci când stăm la masă, se află şi cele legate de felurile de mâncare. Care asociere de cuvinte e mai interesantă? Ce lucru mai trăznit poţi inventa în domeniul culinar? Astfel, pe lângă clasica, răbdări prăjite în sos de mai aşteaptă, am descoperit următoarele:
ciorbă de picioare în burtă
ardei umpluţi cu sila sau cu forţa, după preferinţă
clătite umplute cu întuneric
pâine unsă cu… cuţitu
coaste de meduză la grătar
perciuni de raţă în oţet.
Totuşi, varza naţională în care ne călim în zilele acestea este mai mult decât condimentată. În ea s-a pus cârnaţi, carne de viţel şi carne de porc. Şi după o mâncare aşa grasă merge, bineînţeles, şi o ţuică bună. Toate au fost bune şi gustoase până când Gheorghe a fost în direct la emisiunea „Gătitul în direct.” Aici Ciorbă a făcut-o de oaie. Aşa începe aşa cu aşa…
Episodul Remes-Ciorbă-Mureşan îmi oferă trambulina cea mai de sus pentru explicarea blogului „Aşa cu aşa…” Această expresie am auzit-o prima dată la elevii Colegiului Richard Wurmbrand. Se întâmplă ca de multe ori să mă aflu în locul nepotrivit la timpul potrivit. În aceste cazuri, adolescenţii se adaptează din mers şi schimbă tonul, intonaţia şi mimica. Încep să vorbească codat. Dacă până atunci totul era explicit, făţiş, dintr-o dată totul devine codat: „Mergem la… aşa cu-aşa?”, „Ai văzut… aşa cu-aşa?”, „Ai vorbit… aşa cu-aşa ca să… aşa cu-aşa?”
România e o ţară codată, fiecare înţelege ce vrea din aşa cu aşa. Mureşan zice: „plicul cu chestia aia…”, „ne poate prinde cu o ceva….”, „când i-am dat plicul cu chestia asta”, „Tu pentru aia ai aşa…”, „dacă ne faci aia ai aşa…” Aşa cu aşa… Evaziunea fiscală este evazivă, iar şpaga este aşa cu aşa. Depinde cum interpretezi. Veţi cunoaşte…
Aşa cu aşa... 
