Contele de Zizendorf şi Moravienii au dezvoltat o teologie bazată pe rănile şi sângele lui Isus, astfel încât unii i-au indexat la categoria „obsedaţi”. Pe noi, de altfel, excesul acesta, de a fi prea preocupaţi de suferinţa lui Cristos, nu ne paşte deloc.
Astăzi suntem preocupaţi de moaşte. Avem de-a face cu un eveniment vrednic de titlul unui ziar, „Azi la Iaşi a sosit o mână”. Unul din cei mai mari predicatori ai Bisericii, Ioan Gura de Aur, a amuţit. Modul în care a fost tratat a fost unul excepţional. A călătorit într-o cutie de argint şi fost primit ca orice şef de stat, reprezentaţii Bisericii Ortodoxe întâmpinându-l la aeroport. În Iaşi nu se mai vorbeşte de gura lui, ci doar de mâna lui. Metamorfoza a avut loc brusc, fără anestezie. Totuşi, nu se poate să te metamorfozezi fără să îţi schimbi şi numele, prin urmare, putem vorbi de acum înainte de Sf. Ioan Mână de Aur. Va părăsi oraşul marţi.
Oameni din toate colţurile ţării au venit la Iaşi şi s-au gătit pentru sărbătoare. Este Hramul Sfintei Cuvioase Parascheva. Stau afară, în înghesuială, la temperaturi scăzute doar pentru a asista la procesiunea de plimbare a moaştelor Sfintei Parascheva şi a mâinii lui Ioan Gura de Aur.
Problema este următoarea, Ioan Crisostomul în timpul vieţii a predicat de multe ori împotriva nobililor şi a episcopilor. Acum, din moment ce a rămas fără gură, nu poate decât să arate cu degetul înspre politicienii şi clerul care vor tăbărâ în zilele acestea în jurul cutiei lui. În rest, instituţiile statului fac sarmale şi îmbuteliază vin pentru pelerini. Ioan Mână de Aur se mai metamorfozează o dată şi devine pentru comercianţi Ioan Mină de Aur.
Rănile lui Cristos nu mai impresionează, nu sunt de ajuns. Cristos stă răstignit pe mitropolie, iar noi plimbăm moaşte prin oraş.
Aşa cu aşa... 